Că „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu …“ şi prin aceasta înţelegem că întreaga carte numită „Biblia“ este fără greşeli, iar învăţătura şi autoritatea ei sunt absolute. Credem că Duhul Sfânt a călăuzit pe oamenii sfinţi din vechime în tot ceea ce au scris (2 Tim. 3:16; Deut.4:2; 2 Pet. 1:21).

Că dumnezeirea veşnică este alcătuită din trei Persoane: Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul şi Dumnezeu-Duhul Sfânt. Aceştia trei sunt un singur Dumnezeu, având aceeaşi natură, atribute şi desăvârşire (Rom. 1:20; Mat. 28:19; Deut. 4:35; Ioan 1:18)

În personalitatea şi dumnezeirea Domnului Isus Hristos, născut prin Duhul Sfânt, venit în lume prin fecioara Maria, om adevărat şi Dumnezeu adevărat (Ioan 1:1,14; 10:30; Mat. 1:20; Luc.1:30,31; Fil. 2: 5-7; 1Tim. 3:16; Col. 1:19). 

În personalitatea şi dumnezeirea Duhului Sfânt, care este izvorul şi puterea oricărei închinări şi slujiri plăcute; Cel care descoperă Cuvântul adevărat; locuieşte în orice credincios, mărturisindu-L întotdeauna pe Hristos, căutând să ne preocupe cu El şi nu cu noi sau cu experienţele noastre (Ioan 15:26; 16:13-14;Fapt. 5:3-4; Rom. 8:9; 8:26-27; 1Cor. 2:12-14; 3:16; 12:13). Că omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, dar că întreaga omenire a căzut în păcat prin păcătuirea lui Adam. Prin păcătuirea lui a suferit îngrozitor nu numai natura sa umană, ci el şi-a pierdut complet viaţa spirituală, devenind mort în păcatele şi fărădelegile lui şi fiind supus puterii diavolului:„Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să se supună. Deci, cei ce sunt pământeşti, nu pot să placă lui Dumnezeu“ – Rom. 8:7-8. De aceea, dacă nu se naşte din nou prin Duhul Sfânt, el nu poate intra sau vedea Împărăţia lui Dumnezeu. 

Nici o reformă – oricât de mare ar fi ea, nici  o realizare morală – oricât de înaltă, nici o cultură – oricât de atrăgătoare, nici un plan umanist sau filantropic, nici o societate – oricât de bună, nici un botez sau alte acte ceremoniale nu pot ajuta păcătosul să facă un singur pas spre cer, ci pentru a fi mântuit este necesară o nouă natură – dăruită de sus – o viaţă nouă dată de Duhul Sfânt prin Cuvântul Său (Gen. 1: 26-27; Ioan 3:3, 6-7; Rom. 5:12; Efes. 2:1-3; Tit 3:5).

Că Hristos a luat locul păcătosului înaintea lui Dumnezeu şi a murit ca jertfă de ispăşire pentru păcatele întregii lumi. El a fost făcut blestem pentru toţi păcătoşii, murind pentru păcatele lor, după Scripturi. Nici o pocăinţă, nici un sentiment, nici o credinţă, nici o hotărâre bună, nici un efort sincer, nici o supunere la legile sau regulamentele unei biserici nu pot adăuga nimic la valoarea sângelui preţios sau la meritul lucrării împlinite pentru noi în El, Cel care a gustat moartea în locul fiecărui om (Rom. 4:5; 5:8; Gal. 3:13; Col. 1:13-14, 20-21; Evr. 2:9; 1 Ioan 2:2).

În învierea trupului răstignit al lui Hristos. Credem că trupul Lui a înviat din morţi, după Scripturi, s-a înălţat la ceruri şi stă la dreapta lui Dumnezeu ca Mare Preot şi Mijlocitor al credinciosului (Luc. 24:39; Fapt. 1:10-11; Efes. 4:10; Evr. 1:3; 1 Ioan 2:1).

Că Hristos, în plinătatea binecuvântărilor pe care El le-a asigurat prin moartea şi învierea Sa, se primeşte doar prin credinţă, iar în momentul când ne încredem în El ca Mântuitor, trecem de la moarte la viaţă veşnică – primind iertarea păcatelor, suntem primiţi înaintea Tatălui – fiind iubiţi de El şi de Domnul Isus şi, suntem una cu El. Credem că, de când L-am primit pe Hristos ca Mântuitor, El locuieşte în noi şi, prin El, putem trăi o viaţă de sfinţenie şi plină de putere (Ioan 5:24; 17:23; Fapt. 1:8; Rom. 3:28; 4:3, 23-25; Gal. 4:6-7; Efes. 1:3; Evr. 9:15).

Că Biserica este formată din toţi cei care cred din toată inima în Domnul Isus ca Mântuitor. Ea este trupul şi mireasa lui Hristos. Fiecare credincios (dintre iudei sau neamuri) este botezat în trupul lui Hristos prin Duhul Sfânt, devenind astfel mădulare unii altora. Noi suntem datori să păstrăm unitatea prin legătura păcii, ridicându-ne deasupra prejudecăţilor de sectă, a diferenţelor confesionale, iubindu-ne unii pe alţii cu o inimă curată (Rom. 12:4-5; Efes. 1:22-23, 2:19-22; 4:13; 5:25, 27, 31, 32; 1 Cor. 1:10; 12:13).

Că toţi credincioşii sunt chemaţi în Domnul Isus să ducă o viaţă despărţită de tot ce este lumesc şi de practici păcătoase, că trebuie să se abţină de la plăcerile şi obiceiurile care ar putea fi prilej de poticnire pentru alţii sau ar aduce ruşine crucii lui Hristos. Credincioşii sunt chemaţi să facă fapte bune. „Aşadar, cât avem prilej, să facem bine la toţi şi, mai ales, fraţilor în credinţă“ – Gal. 6:10 (Rom. 14:13; 13:14; 1 Cor. 10:13; 1Ioan 2: 15-16).

Că evanghelizarea lumii este misiunea supremă a poporului lui Dumnezeu şi anume, predicarea Evangheliei la orice făptură. Credem că trebuie acordată o importanţă deosebită evanghelizării copiilor (Mat. 18:14, Marc. 16:15; 2Cor. 5: 18-19).

În întoarcerea în trup a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. Credem că a doua venire a lui Isus este „binecuvântata nădejde pusă înaintea noastră“, spre care trebuie să privim totdeauna. Credem de asemenea, că cetăţenia noastră este în ceruri, de unde Îl aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus (Fil. 3:20-21; Fapte 1:11; 1 Tes. 4: 16-17; Tit 2:13; Ioan 14:1-3).

Că sufletele celor care s-au încrezut în Domnul Isus, prin moarte, ajung imediat în prezenţa Lui şi rămân acolo (într-o stare conştientă, binecuvântată) până când trupul va învia la venirea Lui; trupul reînnoit, sufletul şi duhul reunite vor fi pentru totdeauna cu El în slavă (Luc. 16:22, 25; 23:43; Fil. 1:23; 2Cor. 5:8; 1Tes. 4:15-18).

Că, după moarte, sufletele celor pierduţi rămân în chinuri până la judecata finală, când sufletul, duhul şi trupul vor fi reunite la înviere, spre a fi aruncate în „iazul de foc“, care este moartea a doua „să aibă parte de o pedeapsă veşnică de la faţa lui Dumnezeu şi de la slava puterii Lui“– 2 Tes. 1: 8, 9 (Luc. 16: 22-23, 27-27; 2 Tes. 1:7-9; Evr. 9:27; Apoc. 20:5, 11-15).

În realitatea şi personalitatea lui Satan, acel „şarpe vechi, numit Diavolul şi Satana, care înşeală întreaga lume“ – Apoc. 12: 9 (Efes. 6:11-12; 1Pet. 5:8; Apoc. 20:10).